luni, 29 iulie 2013

Alfabet la 2 ani

În clipul de mai sus este băiatul nostru, Patrick. Are 2 ani împliniți în 28 mai și nu este un geniu. Pe youtube se găsesc o droaie de clipuri similare. Nu este aici niciun fel de ocazie pentru aplauze în astfel de cazuri: avem de-a face cu niște entități „supraomenești”, numite copii până în 3 ani, care formează aproximativ 2 milioane de sinapse pe secundă.
The development of synapses occurs at an astounding rate during children's early years, in response to the young child's experiences. At its peak, the cerebral cortex of a healthy toddler may create 2 million synapses per second (ZERO TO THREE, 2009). By the time children are 3, their brains have approximately 1,000 trillion synapses, many more than they will ever need. Some of these synapses are strengthened and remain intact, but many are gradually discarded. This process of synapse elimination—or pruning—is a normal part of development (Shonkoff & Phillips, 2000). By the time children reach adolescence, about half of their synapses have been discarded, leaving the number they will have for most of the rest of their lives. Brain development continues throughout the lifespan. This allows us to continue to learn, remember, and adapt to new circumstances (Ackerman, 2007). (sursa)
Câteva idei doresc să exprim aici:

A) Patrick este un devorator de informație la fel cum este orice copil sănătos de vârsta lui. La această vârstă nu poate fi făcut responsabil de felul de sinapse pe care le crează. Dacă îl pun în fața unor desene animate ore bune pe zi este destul de ușor de prezis ce fel de sinapse va face și mai ales cât vor fi de variate. Dacă îl pun în fața unor informații despre care consider că sunt necesare pentru ceea ce numesc educația lui, atunci pe acestea le va devora. Așadar, responsabili cu felul sinapselor suntem noi, părinții (suntem responsabili la fel de mult și cu modul în care păstrează sinapsele utile, dar aici mă refer în primul rând la calitatea sinapselor dobândite și nu la păstrarea în timp a lor).

B) Ar fi o lipsă de respect și o jignire la adresa inteligenței și memoriei copilului meu să consider (așa cum pare a face sistemul educațional) că ar fi capabil să învețe alfabetul, să scrie și să citească doar începând cu vârsta de 6 sau 7 ani. Probabil motivul pentru care în societate s-a încetățenit povestea cu 6-7 ani este deficiența în obediență a copiilor sub vârsta respectivă. Copii de 3 ani, puși în bănci și îndreptați cu privirea timp de ore întregi spre niște planșe cu mere, pere și arici? Să fim realiști - educatorii în general sunt în stare cu greu să țină sub control o clasă de copii mai cooperanți decât cei de 2 sau 3 ani. Concluzia mea aici este că statul nu este în stare să creeze un sistem în care să învețe alfabetul o clasă de 20-30 de copii de 2 ani, dar este în stare să facă acest lucru pentru o clasă în care copiii au 6 sau 7 ani. Așa că se cheamă copiii la școală la 6-7 ani.

C) Exclamațiile altor părinți sau ale oamenilor care-l surprind pe Patrick citind pe litere (și pe numere) un număr de mașină arată că mulți dintre părinți (cel puțin cei pe care i-am surprins) consideră drept un fel de anomalie sau un dar al naturii un copil care știe alfabetul și numerele la 2 ani. Este puțin probabil ca astfel de părinți să facă pași practici înspre a-și învăța copilul alfabetul la 2 ani. Sunt mulți, sunt puțini astfel de părinți? Eu consider că sunt cel puțin majoritari.

D) Un copil care știe alfabetul la 2 ani ar putea ridica multe semne de întrebare. Ce va face acest copil în clasa I? Ce se va întâmpla cu obediența și atenția lui la ore? Va mai fi statul în stare să-l educe la fel cum îi educă pe ceilalți? Nu-și va da aere de superioritate? Aici aș răspunde că, cel puțin noi, suntem scutiți de a da răspunsuri unor astfel de întrebări. Asta pentru că ne considerăm singurii responsabili de educația copilului nostru. Nu statul, nu ministerul educației - noi.

E) Cred că s-a înțeles de aici că am optat deja pentru homeschooling. Nu am loc în timp pentru o apologie a homeschooling-ului, dar acesta este primul meu articol legat de acest subiect, vor mai veni și altele. Pentru cei interesați de homeschooling le pun la dispoziție AICI o sursă în limba română pe care, în urma a cât am citit, o consider utilă și de calitate.

luni, 22 iulie 2013

Algoritm de la M.I.T. - Seeing the human pulse

În urmă cu o lună am postat o prezentare a unor aplicații similare a unui algoritm care avea la bază procesarea diferențelor de culoare nedetectabile cu ochiul liber.

De data asta algoritmul nu se uită la modificările de culoare, ci la mișcare. Însă din nou este vorba despre ceva atât de fin încât analiza cu ochiul liber este de niciun folos.

Researchers at MIT’s Computer Science and Artificial Intelligence Laboratory have developed a new algorithm that can accurately measure the heart rates of people depicted in ordinary digital video by analyzing imperceptibly small head movements that accompany the rush of blood caused by the heart’s contractions. 

In tests, the algorithm gave pulse measurements that were consistently within a few beats per minute of those produced by electrocardiograms (EKGs). It was also able to provide useful estimates of the time intervals between beats, a measurement that can be used to identify patients at risk for cardiac events.

Guha Balakrishnan, a graduate student in MIT’s Department of Electrical Engineering and Computer Science, and his two advisors — John Guttag, the Dugald C. Jackson Professor of Electrical Engineering and Computer Science and director of MIT’s Data-Driven Medicine Group, and professor of computer science and engineering Fredo Durand — describe the new algorithm in a paper appearing this summer at the Institute of Electrical and Electronics Engineers’ Computer Vision and Pattern Recognition conference.

duminică, 21 iulie 2013

Lista lui Bill Gates

Am dat întâmplător peste această listă de lectură „de vară” a lui Bill Gates.

Nu e vorba de listă în sine, dar am găsit 2 lucruri pe care le consider folositoare în momentul de față.

1. Vaclav Smil - un autor despre care Gates scrie:
If you’re been reading this site for long, you know that Smil is one of my favorite authors. The term “polymath” was made for people like him. He writes thoughtful, thorough books on energy, innovation, agriculture, history, diet, and a lot more. I’m trying to read everything he writes, but he publishes so quickly that I can’t keep up. While his style can be a little dry and isn’t for everyone, I learn more by reading Vaclav Smil than just about anyone else.
 Așa că am fost făcut curios și-l voi încerca și eu cu prima ocazie.

2. How Children Succeed: Grit, Curiosity, and the Hidden Power of Character - o carte al cărui subiect este bine exprimat încă din titlu (nu toate cărțile-s așa, nici cel puțin titlul acestei postări nu este așa).

Din diferite comentarii reiese că este pus un accent pe calitățile necognitive ale copiilor în relație cu succesul, însă nu mai sunt dispus să o expediez doar pentru că ar face vreo nedreptate facultăților cognitive. Aș fi ipocrit să fac asta ținând cont de faptul că multe din cele acumulate de mine vin nu din „cât sunt de deștept”, ci din curiozitate, perseverență și îndrăzneală.

AICI este și lista de anul trecut.

sâmbătă, 20 iulie 2013

Scrisorile lui Ilibăsantopontescu către un politician mai tânăr (1)

Dragă Aiurel,

Sunt conștient că în ultimul timp, văzând mesajele mele adresate publicului, ai început să mă disprețuiești. Era imposibil să nu observ un disprețul aproape fățiș din rândurile pe care mi le-ai scris. 

Recunosc fără niciun fel de tragere de inimă că ai avea toată justificarea să mă disprețuiești dacă ți-ar fi afișate în fața ochilor doar mesajele pe care le-am transmis publicului larg - și asta mai ales dacă pe alocuri ai simțit că tu însuți ești printre destinatari. Țin să te asigur de la bun început că odată ce vei ajunge la capătul acestei scrisori nu-ți va mai rămâne nicio justificare pentru dispreț.

Dar dacă totuși, prin reducere la absurd, odată ajuns la sfârșit mă vei disprețui în continuare șansele tale de a fi vreodată un om politic de succes vor fi impuținate definitiv. Te rog acum să acorzi o mare atenție rândurilor ce se aștern mai departe.

Un om politic care se respectă nu trebuie sub nicio formă să piardă din vedere capitalul electoral. Este mai puțin important dacă el se află ori nu în campanie electorală. Pe această necesitate de menținere și dezvoltare continuă a capitalului electoral trebuiesc așezate toate celelalte cărămizi (pe care nu le vom analiza în aceste rânduri și vom reveni cu altă ocazie la ele). Să ne concentrăm acum asupra fundației.

Având în vedere capitalul electoral nu este vorba doar despre o jonglare întâmplătoare cu unul-două cuvinte. Aici analiza trebuie să fie precisă. În primul rând trebuie oferit un răspuns satisfăcător unei întrebări importante: „Cum este, din punct de vedere cantitativ și calitativ, capitalul electoral pe care-l deții în prezent?” Dacă, spre exemplu, capitalul tău electoral (care poate fi exprimat în unele perioade și „cotă de încredere”) este aproape inexistent, atunci ești cel mai liber om politic. Spun liber în primul rând din punctul de vedere al discursului - pentru că atunci când deja ai acumulat un capital electoral important din punct de vedere cantitativ ești legat aproape iremediabil de acesta: discursul tău, la fiecare ieșire publică, trebuie optimizat în așa fel încât cea mai mare parte a corpului tău electoral să fie satisfăcută. Dacă ai acumulat un capital important din rândurile celor cu o inteligență sub medie atunci nu-ți permiți luxul unui discurs elevat, coerent și argumentat - și mai ales nu-ți permiți să spui orice adevăr. La fel cum nu-ți permiți să joci rolul unei maimuțe dacă în electoratul tău sunt majoritari oameni cu anumite studii (sau cu o anume independență în gândire a cărei condiție necesară nu este numaidecât studiul). 

Oricum ar sta lucrurile, dacă ești deja un om politic de succes, acest lucru presupune în mod necesar că ai realizat un capital electoral important. Iar din acel moment ești condamnat: ești un om politic de succes, dar ești și un sclav al electoratului pentru care ai luptat. 

Să nu-ți închipui că este confortabil să mă simt disprețuit de oameni cu o anume talie intelectuală. Rari sunt oamenii politici care au reușit să atragă simpatia intelectualilor în timp ce o aveau și pe cea a celor mai reduși. Acest lucru presupune un anume talent care este exprimat doar de 3 litere din numele meu (pe „escu” îl lăsăm afară, el se aplică deja prea multor oameni). Eu nu am reușit, dar n-am de gând să mă plâng acum de asta. Sunt convins că dincolo de talent acest lucru presupune și o muncă asiduă al cărui preț nu sunt dispus să-l plătesc acum. Eu sunt condus de scopuri care nu-l includ și pe acela de a câștiga numaidecât simpatia unor gânditori.

Dragul meu Aiurel, dacă mi-am atras și disprețul tău atunci am făcut asta pentru că zi de zi trebuie să dansez, ca la un circ, pe muzica pe care o cântă capitalul meu electoral. Nu-mi permit să spun în public lucruri de o anume inteligență pentru simplul fapt că nu sunt dispus să sacrific acest capital electoral pentru care am sacrificat atâtea în ultimii ani. Și te rog să extragi de aici învățămintele de rigoare: fac toate acestea pentru că eu am un răspuns satisfăcător la întrebarea mai sus adresată. Eu îmi cunosc electoratul din punct de vedere calitativ - și iată că fac pe maimuța, dansez și mă schimonosesc de fiecare dată când văd un microfon sau o cameră de filmat. Și îmi cunosc electoratul din punct de vedere cantitativ - și iată, oricât de mult aș detesta să fiu maimuța de circ a unor oameni de o inteligență redusă, dansez pe înțelesul lor, le spun minciuni atunci când știu că adevărul i-ar îndepărta de mine și mă revărs asupra lor zi de zi prin ecrane. Aș putea sacrifica din cantitate pentru calitate, dar cât de nebun trebuie să fie un om politic pentru a se deda la așa ceva, cât de nebun trebuie să fie pentru a-și dori să fie reprezentantul celor 10 când poate fi al celor 30? 

Aiurel, disprețuiește-l cât dorești pe cel de pe sticlă, scuipă-l dacă vrei - îl disprețuiesc și eu. Însă fii conștient că acesta este jocul și de multe ori o declarație populistă, oricât de mult dispreț ți-ar aduce din partea unor oameni în stare să judece mai profund, strânge mai mult capital decât nenumărate cuvinte inteligente. 

Pentru viața lungă a unui om politic nu este important sloganul „alegătorii mei sunt mai inteligenți decât ai altora”, este însă crucial ca „alegătorii mei să fie mai mulți decât ai altora”. Succesul se măsoară în mulțime, nu în IQ-ul mulțimii.

Am o singură frică adevărată - și să nu-ți treacă prin cap că ar fi vorba despre criticile celor care văd cât cu adevărat cât sunt de penibil cu fiecare ieșire publică, mai mult rău decât criticile și gândurile rezonabile ale unor intelectuali se poate regăsi doar în dansul unei alte maimuțe, care să presteze mai bine, care să fie mai bună dansatoare și mai populistă în declarații. Nu-mi e frică de faptul că intelectualii vor cânta în așa fel încât să-i sensibilizeze pe alții asemenea lor. Mulți dintre ei sunt imuni la orice cântec pentru simplul adevăr că-și refuză intenționat un loc la spectacol - cei care participă sistematic și urmăresc spectacolul sunt adevărata miză.

Spune-mi dar, unde-ți este disprețul? O minciună, un salt într-o băltoacă alături de porci - astea sunt problemele tale? Acestea nu sunt probleme, dragul meu. Acestea sunt rețeta succesului.

În încheiere am rugămintea ca înainte de a judeca fie și un cuvânt de-al meu, înainte de a-l respinge ca minciună, înainte de a mă împroșca azvârlind roșii ale disprețului, să-ți amintești: nu vorbesc pentru tine, vorbesc pentru cei ce mă cred - iubitul meu capital electoral.

Cu drag,
Al tău Ilibăsantopontescu

marți, 16 iulie 2013

Effective Classroom Interactions: Supporting Young Children’s Development


Un curs disponibil pe Coursera din octombrie 2013.

Recomand acest curs în primul rând părinților care se consideră ca fiind principalii responsabili de educația copiilor lor și abia apoi (dacă își trimit sau își vor trimite copii la școală) sistemul educațional al țării în care se întâmplă să trăiască.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Pagini