marți, 20 august 2013

De ce este evoluția periculoasă

sursa imagine: http://pixabay.com
a) Pentru ateu, căruia evoluția îi servește drept explicație pentru felul în care complexitatea biologică a putut lua naștere în lipsa unui creator sau designer inteligent, evoluția nu poate fi nicidecum un pericol. Dincolo de faptul științific ea pur și simplu mai servește unui scop justificativ și cu asta basta.

b) Pentru creștinul care face distincția între „ce spune Biblia” și „ce crede el că spune Biblia” evoluția poate fi de asemenea un fel de explicație: nu pentru a discuta cine a înfăptuit apariția complexității biologice, ci cum a avut loc apariția complexității biologice (indiferent de prezența ori absența unui agent care a intenționat apariția ei). 

Acest creștin poate accepta că viziunea științifică asupra lumii nu este un element care transcende culturile și istoria - nu are pretenția naivă ca oamenii contemporani cu el să se întoarcă în timp pentru a avea o viziune științifică asupra lumii naturale asemănătoare cu oamenii de acum 2000-5000 de ani. De fapt el nu are nici cel puțin certitudinea că a înțeles întru totul textele pe care acești oameni le-au scris. Nu neagă orice fel de înțelegere, dar acceptă că este pasibil de greșeală și este dispus ca în lumina unor noi descoperiri să-și schimbe opinia cu privire la diferite subiecte. 

Incertitudinea sau îndoiala nu sunt dușmanii săi - sunt doar două elemente omenești pe care le găzduiește și care-i permit să se lipsească de acea rigiditate nesănătoasă care din nefericire face mintea umană rezistentă la orice fel de progres și cunoștință nouă (care s-ar putea să contrazică ceea ce deja crede).

c) Însă pentru creștinul care are certitudinea că a înțeles și interpretat corect dincolo de orice îndoială texte din vechime și din alte culturi, pe care oameni care cunosc limba în care au fost scrise se străduiesc să le înțeleagă și contextualizeze culturii din care provin, evoluția poate fi periculoasă. 

Acest creștin își învață odraslele, din frageda pruncie, că „interpretarea infailibilă a părinților” este cutare - și de regulă contravine evoluției (care este rădăcina multor rele și în unele opinii opera lui Satan). Nu numai atât, dar nu le mai lasă niciun fel de speranță: îi învață că dacă povestea Genezei, așa cum au înțeles-o, este falsă atunci toată credința se năruie.

Acești părinți creștini au totuși bunul simț ca să nu-i nege „creștinismul” unui interlocutor care se întâmplă să creadă că evoluția este adevărată. Însă copilului îi oferă un handicap bine întipărit în conștiință - dacă se dărâmă această interpretare a mea atunci se dărâmă și credința.

Odrasla crește, ajunge la facultate, este pus - vrând-nevrând - să raționeze și să audă și alte opinii decât cea a părintelui. Ajunge să stea în fața unor dovezi diferite decât cele (conștient ori inconștient) strâmbate de părinți și comunitatea creștină de care aparține. Și spre dezamăgirea și disperarea părinților spune da evoluției.

După o viață întreagă în care i s-a repetat că evoluția înseamnă dărâmarea credinței aceasta are loc automat la nivel psihologic. Să nu se aștepte nimeni ca cei din comunitatea științifică să se apuce să îi explice copilului îndoctrinat de părinți atotștiutori că evoluția nu presupune în mod necesar falsitatea creștinismului.

Așa că acești creștini (și părinți) se apucă de proteste și de încercări de a elimina evoluția din scoli și, dacă se poate, din societate. Cei care li se opun nu pot fi socotiți sinceri, așa că oamenii de știință (care se întâmplă să fie și atei în cea mai mare parte) devin dușmani. Se pun toți în aceeași oală, se adaugă resentimentele părinților dezamăgiți și se amestecă.

Dar evoluția și oamenii de știință (atei sau neatei) nu au fost niciodată un pericol, la fel cum pentru un paranoic nu sunt un pericol cei din jur. Odraslele au fost condiționate de părinți (și comunitatea credincioșilor în general) să creadă că acceptarea evoluției este un fel de sinonim cu respingerea creștinismului sau dărâmarea credinței. 

Dacă în minte li s-a întrodus ideea că singura variantă validă de creștinism este acel creștinism care se exclude reciproc cu evoluția, atunci evident că odată cu acceptarea evoluției este respins creștinismul. 

Așadar evoluția este periculoasă (în termenii de pericol definiți de acești creștini) nu în virtutea a ce susține, ci pe seama muncii de educare a părinților (și creaționiștilor în general). 

Creștinii sunt gata să-l accepte pe Francis Collins ca fiind creștin, dar își învață copiii că dacă evoluția este adevărată atunci credința este dărâmată.

La final haideți să recunoaștem care sunt adevărații dușmani: certitudinea tâmpă, ignoranța și bigotismul. Practicați aceste lucruri și apoi puteți vedea dușmani și pericole pretutindeni.

9 comentarii:

  1. Evoulutia nu exclude crestinismul, dar poate arunca in incertitudine pacatul ori moartea lui Isus. Ce parere ai despre aceste aspecte? Cum sa impace crestinul evolutia cu moartea (necesara) a lui Isus?

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu le arunca in incertitudine in mod necesar. Mai degraba darama o alta iluzie pe care o au crestinii literalisti: mitul Universului post-lapsarian. Ei citesc Geneza prin ochelarii lui Augustin. Totodata, pentru ei, daca un proces precum pacatul nu a avut un inceput fix, nu mai inseamna nimic, nu mai exista. Ce e pacatul, mai intai? Evolutia are meritul sa spulbere miturile comune despre pacat si sa arate ce NU este pacatul. Crestinii literalisti considera instinctele umane, cataclismele naturale si predatia ca fiind pacatoase. Ori aici au o problema.

    RăspundețiȘtergere
  3. perseus,

    Cred că marcuslcrassus a oferit un răspuns bun mesajului tău.

    Aș mai adăuga doar că există o tratare deficitară a evoluției în multe cercuri creștine. Văd că este amestecată cu moralitatea pornind de la temeiuri șubrede.

    Evoluția în sine nu este un proces imoral sau moral - este un proces amoral. Așa cum este ploaia, tornadele, metabolismul, moartea și alte procese care au loc în natură. Nu văd ce implicații poate avea evoluția în raport cu moartea lui Hristos (nu doresc aici să ofer răspunsuri la potențiale argumente pe care le poți înainta, aștept argumentele așa cum le vei formula).

    Din câte îmi este cunoscut în creștinism nu se consideră că Hristos a murit doar pentru niște fenomene naturale (și lipsite în sine de conținut moral). Evoluția nu neagă faptul că faptele imorale ale agenților morali nu pot exista (de fapt nu are niciun fel de legătură cu așa ceva). Așa că nu văd rostul întrebării „de ce să mai moară Isus?”.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ironic fiind: Povestea cu sarpele, caderea in pacat, amagirea, rascumpararea etc.
    Nici pe departe nu m-am gandit ca evolutia ar fi ceva imoral. Este un proces amoral asa cum spui si tu.
    Eu ma legam strict de povestea cu Adam si Eva. Dar daca gandim ca Adam si Eva au fost "evrei", alesi dintr-o populatie existenta, mitul poate "merge" mai departe.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. S-ar putea ca evoluția să ridice niște dificultăți - nu se poate nega acest lucru. Dar nu cred că este în regulă să respingem ceva doar pentru că ridică dificultăți și ne dă bătăi de cap.

      Faptul că un text biblic nu este de interpretat literal nu presupune în mod necesar că ar fi vorba despre un mit. Dar chiar dacă ar fi vorba despre un mit - cred că este loc pentru o sumedenie de interpretări (păstrându-se esența creștinismului). Oameni precum C. S. Lewis s-au converit pornind și de la „adevărul conținut de mituri”.

      Aici un articol bun pe această temă: http://www.resurrectingraleigh.com/2012/03/14/c-s-lewis-on-the-bible-genesis-and-myth/

      Ștergere
  5. Ce facem cu "viitorul presedinte al Statelor Unite" cum un prezentator roman il prezenta pe chirurgul Ben Carson, care "nu are suficicenta credinta" pentru a crede in teoria evolutiei? Este un crestin cu un traseu al vietii interesant. Tot acelasi prezentator il numea "cel mai mare ganditor al lumii".
    Astfel de oameni prefera sa aiba oi ascultatoare si tematoare decat capre in cautare de adevar.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred că am înțeles ceva concret din comentariul de mai sus. Poți fi mai explicit?

      Ștergere
  6. Dupa parerea mea, acceptarea evolutiei ar avea urmatoarele consecinte teologice pt crestinism:

    1. zilele creatiei nu au fost zile literale, dar mai mult - creatia nu e un eveniment din trecut, incheiat; e un continuum.

    2. trupul, instinctele si mecanismele de aparare nu sunt rele dpdv moral (cum credeau misticii medievali si cum inca cred multi ortodocsi si neoprotestanti fundamentalisti), ci sunt eficiente pt supravietuire. Asta nu demonstreaza ca raul moral e doar o iluzie, ci doar ca moralitatea se afla la un nivel de complexitate mai inalt decat instinctele si "hardware-ul"

    3. modul in care omul se raporteaza la Dumnezeu e usor diferit; Dumnezeu nu mai e vazut ca un despot oriental care a creat totul la comanda si care cere supunere absoluta in orice detaliu. Dumnezeu a oferit capacitati de auto-organizare naturii si omului, prin urmare asteapta sa fim responsabili si sa luam decizii folosindu-ne gandirea proprie. Un Adam creat instant, "fiat", nu ar fi fost liber sa aleaga. El ar fi depins de un software deja instalat in minte, care ii spunea ce e bine si ce e rau, ce e frumos si ce nu samd. Nimic din ce ar fi avut in creier nu i-ar fi apartinut cu adevarat, ci ar fi fost ca in Matrix - o realitate simulata. Prin urmare, evolutia poate servi ca argument pt libertatea de alegere.

    4. Evolutia a dus la diversificarea si complexificarea permanenta a vietii, prin urmare are un sens axiologic - indica spre un higher purpose indefinit. Asadar, poate servi argumentului teleologic. Biologul crestin Asa Gray a vazut asta in teoria lui Darwin, a avut conversatii cu el pe aceasta tema si a scris si o carte, "Darwiniana".

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Pagini